Antreprenor

Bogdan Diaconu

Este momentul ca, o dată pentru totdeauna, să aşezăm nevoile micilor întreprinderi în prim planul politicilor UE.

Günter Verheugen, Vice-Preşedinte al Comisiei Europene, Comisar pentru Întreprinderi şi Industrie

 

Adevăraţii antreprenori nu defilează în limuzine de lux pentru reviste mondene. Adevăraţii antreprenori nu au timp să alimenteze cu cancanuri studiourile televiziunilor de divertisment şi paginile tabloidelor. Nu au disponibilitatea de a poza în VIP-uri, şi nu le place, nu ştiu sau nu vor să vorbească în public. Iar atunci când consideră necesar să iasă la tribună pentru a-şi susţine cauza, nu beneficiază de pagini întregi de interviuri sau de portretele full page ale clienţilor favoriţi ai revistelor glossy de business.

Adevăraţii antreprenori nu fac parte dintre eroii oficiali ai cetăţii. Nu sunt invitaţi la negocieri atunci când legiuitorii le reglementează drepturile şi obligaţiile, nu au acces la culisele administraţiei şi nici la pârghiile obscure ale lobby-ului local care le pot aşeza lumea la picioare. Ei nu sponsorizează partide politice şi nici nu negociază bunăvoinţa presei cumpărând PR şi publicitate. Nu fac acte de filantropie în faţa camerelor de luat vederi şi nu îşi doresc simpatia galeriilor şi nici adoraţia credincioşilor.

Ei construiesc. De ei, nu de politicieni, depind slujbele a sute de mii oameni şi bunăstarea a nenumărate comunităţi. De îndârjirea cu care îşi urmează visurile, de încăpăţânarea lor nesăbuită de a trăi independenţi şi mai bine într-o societate croită parcă pentru a ne uniformiza şi pentru a descuraja iniţiativa privată; de îndrăzneala provocatoare cu care cred în ei înşişi într-o lume care nu i-a învăţat decât să se teamă şi să se supună obedient; de toate acestea, nu de partide şi guverne, depinde ca promisiunile schimbării să devină schimbare iar principiile generoase ale democraţiei să se regăsească în şanse şi oportunităţi egale, care să aducă tuturor o viaţă normală.

La 20 de ani după ’89, rolul social şi economic jucat de antreprenori rămâne prea puţin înţeles, aproape deloc recunoscut public şi deloc luat în considerare în politicile publice. Guvernele post-decembriste au idolatrizat aşa-numiţii investitori strategici, au răsfăţat cu privatizări şi facilităţi discutabile mari companii occidentale, au făcut concesii, uneori scandaloase şi contrare principiilor pieţei libere şi intereselor consumatorilor, unor corporaţii care au monopolizat pieţe întregi, ignorându-i, pe de altă parte, pe micii întreprinzători, cei care au jucat rolul principal în tranziţia la economia de piaţă şi unul dintre cele mai importante roluri în schimbarea socială în perioada post-decembristă.

În schimb, de ani buni, la nivelul Uniunii Europene se creează instituţii, se formulează strategii, se dezvoltă programe şi se investesc sume enorme pentru sprijinirea antreprenoriatului. Documentul European pentru Micile Întreprinderi defineşte prima politică la nivel comunitar orientată către dezvoltarea IMM-urilor. Comisia Europeană îşi propune astfel să determine statele membre să elaboreze politici în sprijinul micilor întreprinderi. În 2000 s-a elaborat o Cartă Europeană pentru Întreprinderile Mici cu scopul de a se crea un cadru legislativ şi un mediu de afaceri care să încurajeze antreprenoriatul. S-a creat un Birou de Reprezentare a IMM-urilor, care permite întreprinzătorilor să îşi exprime opiniile privitoare la noile proiecte legislative care îi privesc. S-a iniţiat o puzderie de programe de educaţie şi cultură antreprenorială dedicate unor grupuri-ţintă cu risc de excluziune socială, precum femei, minorităţi, tineri fără locuri de muncă, şomeri.

Nu putem genera dezvoltare sustenabilă şi nu putem găsi soluţii pe termen lung la problemele provocate de criza economică globală decât prin proiecte antreprenoriale care să răspundă nevoilor micilor comunităţi. Beneficiile sociale considerabile oferite de către IMM-uri, pe de o parte, şi impactul social uriaş pe care îl are descurajarea antreprenoriatului şi blocarea activităţii a nenumărate IMM-uri ca urmare a crizei financiare, pe de altă parte, ne obligă să nu mai fim indiferenţi faţă de soarta micilor întreprinderi. Acestea sunt premisele de la care pornesc amintitele iniţiative europene. Acestea urmăresc, astfel, câteva obiective cât se poate de necesare însă inexistente în politicile publice ale guvernelor româneşti.

Întâi, se impun o recunoaştere publică a beneficiilor sociale aduse de activităţile antreprenoriale şi crearea de facilităţi care să încurajeze antreprenoriatul.

Comunităţile şi autorităţile trebuie să fie conştiente de impactul social deosebit al IMM-urilor şi, în consecinţă, să stimuleze dezvoltarea de mici afaceri. “Având o contribuţie de aproximativ 80% din noile locuri de muncă oferite de piaţa europeană, întreprinderile mici şi mijlocii sunt principala forţă motoare a economiei UE. Noile companii create, dintre care marea majoritate IMM-uri, generează 4,1 milioane de locuri de muncă anual”, arată Direcţia Generală pentru Întreprinderi şi Industrie a CE.

Totodată, este necesară schimbarea atitudinii publice, adesea negative, faţă de întreprinzători şi crearea unei culturi deschise faţă de antreprenoriat.

Acest obiectiv este cu atât mai relevant în spaţiul ţărilor estice unde, precum în România, în perioada post-comunistă s-a creat o falsă cultură de afaceri, cu falşi lideri, care dă întâietate marilor branduri şi corporaţii, uitându-i pe micii întreprinzători şi desconsiderând problemele întreprinderilor mici. Nu mai puţin, este nevoie de programe educaţionale moderne de dezvoltare a abilităţilor antreprenoriale.

 

* Articolul a fost publicat într-un dosar dedicat antreprenoriatului în revista “22”, Nr. 34 (1015), 18-24 august 2009, pp. 8-9, și republicat în Bogdan Diaconu, Etica societății instituționalizate. Trei dimensiuni ale responsabilității sociale: legea, statul și mediul de afaceri, Editura Curtea Veche, 2009. Volumul a apărut cu sprijinul Fundației Post Privatizare.